Mariann

Mariann

Mintea individuală vs. Mintea colectivă

Mintea umană individuală este individualistă. Mintea umană individuală consideră că doar problemele ei sunt probleme esenţiale, problemele celorlalte minţi sunt problemele celorlalţi. În ciuda acestui mecanism al gândirii, orice eveniment apărut pe canalele de comunicare, produce in mintea umană individuală stări emoţionale, chiar dacă acel eveniment este doar un banal film artistic. Prin aceste evenimente distribuite pe canalele de comunicare sunteţi manipulaţi cel mai frecvent, mintea colectivă fiind ocupată cu aceste stări emoţionale în locul adevăratelor probleme ale societăţii. Aceste stări emoţionale crează neputinţă în mintea umană individuală, cauza pentru care majoritatea oamenilor evită în a se implica activ la schimbarea sistemului care-i manipulează. Apelul exagerat la sentimente realizat prin intermediul canalelor de comunicare încurajează mintea colectivă să răspundă cu reacţii emoţionale, aceasta fiind mai uşor de manipulat. Sub impulsul emoţiilor, mintea colectivă, dar şi cea individuală, devine timidă, iraţională şi predispusă la intoxicări informaţionale.

Mintea umană individuală se hrăneşte cu speranţe. Orice rău apărut în mintea umană individuală este contrabalansat de un alt gând care implică speranţa unui viitor în bine. În schimb mintea colectivă acceptă răul ca fiind un rău necesar. Mintea colectivă acceptă raul necesar pentru că se poate aştepta la şi mai rău. Ca şi exemplu, măsurile de austeritate si protecţie socială sunt mecanismul prin care mintea colectivă este programată să se aştepte la şi mai rău. Politicile antipopulare se aplică în paralel şi gradual cu cele de protecţie socială, astfel şi cel mai mare rău devine gradual suportabil. Mintea colectivă acceptă răul ca fiind înspre binele său.

Mintea umană individuală se salvează pe ea însăşi, întotdeauna gaseşte un motiv, o motivaţie prin care şi pentru care să treacă mai departe. În schimb mintea umană colectivă aşteaptă salvarea şi salvatori. Posibilele ameninţări şi găsirea unor soluţii generate de către lideri sunt percepute de către mintea colectivă ca fiind salvatoare, iar liderii se metamorfozează în salvatorii minţii colective.

Mintea umană individuală întotdeauna işi doreşte mai mult. În schimb mintea umană colectivă este obijnuită cu satisfacţii ieftine, naive şi puerile. Acesta este motivul pentru care trăim într-un sistem corupt şi mediocru, în care sub 1% din populaţia pământului deţine şi controlează majoritatea resurselor. Totodată mintea umană individuală are idealuri înalte. Cei care controlează canalele de comunicare, lasă loc de vulgarităţi, aceste vulgarităţi fiind şi motivul pentru care mintea umană colectivă este demotivată şi demoralizată.

Mintea umană individuală are puterea de a alege. În realitate reclamele care au invadat societatea crează în mintea colectivă spiritul de turmă.

În ultimul secol mintea umană individuală caută în permanenţă să fie în pas cu ultimele noutăţi. Cantitatea enormă de noutăţi induce în mintea umană individuală starea de evoluţie. În schimb, în mintea umană colectivă efectul este invers. Mintea umană colectivă, devine neputincioasă, vinovată, emotivă, timidă, iraţională, acceptă răul ca fiind un rău necesar, acceptă răul ca fiind înspre binele său, aşteaptă salvarea si salvatorii, se obijnuieşte cu satisfacţii tot mai ieftine, naive şi puerile, devine demotivată şi demoralizată. Mintea umană colectivă involuează !

%d bloggers like this: